Dr. Sex

Toata lumea…. .babati.. femei…. adolescenti.. .adolescente…. cauta acest mister… aceasta traire numita Orgasm.

Multi spun: Orgasmul este nemaipomenit! Orgasmul: culmea placerii! Orgasmul, o himera! Orgasmul te schimba! Orgasmul, cheia fericirii in cuplu! OK. Haideti sa vedem totusi……. Ce este orgasmul? O perceptie subiectiva a intensitatii maxime a stimularii sexuale, exprimata printr-o senzatie paraxistica de placere. O perceptie subiectiva……..ceea ce inseamna ca, de cele mai multe ori, aceste trairi asociate orgasmului sunt percepute in mod particular, specific de fiecare dintre noi.Tot ceea ce este comun este asocierea cu placerea, extazul maxim…. fiecare dintre noi avand modalitati proprii de raportare, exprimare si mai ales, reprezentare a celor simtite in intimitatea actului sexual cu persoana iubita. Pentru unii este expresia iubirii pentru celalalt.Pentru altii confirmarea unui act sexual reusit.Pentru multi, un scop in sine…….un etalon….un premiu…..o mandrie…..o descarcare…etc. Orgasmul este o senzualitate traita de intreg corpul cu o voluptate coplesitoare, expresia unei placeri incomparabile in care timpul pare sa se fi oprit din scurgerea lui. El nu are nici o legatura cu functia de reproducere a organelor genitale, perpetuarea speciei putand fi posibila si in cazul unei coplulari anorgasmice. Orgasmul face ca partenerii care se iubesc reciproc sa experimenteze un tip nou, aparte de comunicare si fuziune, contopire trupeasca si sufleteasca.In extazul acelei trairi, cei doi isi pierd identitatea de sine; contopindu-se, ei devin, mai mult ca oricand, un intreg, un tot, o singura fiinta. Ei emana in jurul lor o energie si totodata sunt cuprinsi de acea energie…..Starea experimentata este una in afara somaticului, asemanatoare unei „transe lucide” pentru multi.Altii se lasa prada acestei stari neconstientizand ce se intampla, doar simt si se bucura de fiecare moment.Rasul sau plansul care cuprind uneori unele femei in momentele orgasmului sunt doar reactii personale in fata extazului trait. Spasmele, gemetele…crisparea psiho-somatica orgasmica se aseamana cu manifestarile din agonie.

Experienta orgasmica difera de la o persoana la alta; in acelasi timp, la aceiasi persoana, intensitatea orgasmului poate fi diferita in functie de imprejurari, context si mai ales in functie de etapele vietii. Orgasmul apare atat la barbat cat si la femei si este expresia trairii unei placeri fizice intense.Ia forma unei descarcari psihosomatice a „tensiunii” aparute in urma excitatiei sexuale. Postorgasmic, partenerii sunt cuprinsi de o relaxare totala in plan somatic si psihic (cei doi se „abandoneaza”unul celuilalt).Durata orgasmului poate varia intre trei si zece secunde in timp real; in timp psihic, poate dura o vesnicie sau doar pret de o clipa.

Orgasmul feminin poate fi declansat spontan in momentul orgasmului masculin, insa adesea cele doua fenomene nu coincid. In timp ce la barbat, orgasmul deja declansat nu mai poate fi intrerupt nici prin interventie externa, nici prin vointa proprie, femeia poate „rata” orgasmul.Un zgomot neasteptat, o stare de tensiune, de anxietate, schimbarea ritmului de catre partener sau a pozitiei acestuia, ejacularea pe neasteptate a barbatului….etc…sunt cativa din factorii ce pot interveni.Psihic si somatic, aceasta stare „pe jumatate satisfacuta si jumatate frustrata” este resimtita ca o stare de incordare musculara, nervozitate, stare depresiva, dureri de cap.Actul in sine este privit ca un act ratat, o nereusita, o experienta dezagreabila…

Femeile au orgasm fie prin stimularea clitoridiana, fie in urma penetrarii si miscarilor copulatorii; in prima situatie se obtine un orgasm intens, acut, „electric”, in cea de a doua situatie se produce un orgasm „intern”, mult mai profund, cald, subtil, difuz, bland. Majoritatea femeilor pot realiza orgasmul atat clitoridian cat si vaginal.Exista femei la care, prin stimulare, se obtin doar senzatii voluptoase la nivelul clitorisului, orgasmul propriu-zis realizandu-se numai prin stimulare vaginala.In acest sens se face deosebirea intre juisare si orgasmul propriu-zis. Adesea bărbaţii se gândesc că este suficient să-şi penetreze în forţă iubita, iar dacă ea nu reacţionează cu senzualitate, ei cred în mod implacabil că este frigidă. De retinut: dacă femeia este total frigidă, în mod sigur şi iubitul său este vinovat. În asemenea cazuri lui îi revine sarcina de a găsi cuvintele calde şi gesturile tandre care o pot deschide, mângâierile care o emoţionează… Puţine femei ajung la orgasm doar datorită mişcărilor coitale!

Exista diferite modalitati de traire subiectiva a orgasmului la femei. Sunt femei, mai ales in cazul celor neexperimentate, care traiesc o stare de excitatie crescuta, cu multiple senzatii placute insa fara a atinge un orgasm intens. Apoi sunt femei la care actul sexual genereaza o crestere rapida a starii de excitabilitate, stare incununata cu un orgasm unic si intens. Si sunt femei care au orgasme multiple….de pana la 6-7 orgasme succesive. In cazul barbatului, pot exista, pe langa ejacularile tardive, precoce sau anejaculare insotite sau nu de orgasm (situatii de care am mai vorbit intr-un alt articol), o stare de excitabilitate crescuta care se incheie cu un orgasm intens si ejaculare abundenta. Situatie dupa care de cele mai multe ori nu se mai angajeaza in alt act sexual cu partenera in acea seara. Exista si barbati cu raporturi sexuale repetate in cadrul aceleiasi intalniri. In cazul lor, primul orgasm este mai intens, celelalte sunt de intensitate mai mica. Totodata si cantitatea de lichid seminal scade cu fiecare raport „finalizat” in parte.Sunt si barbati care pot diferentia ejacularea de orgasm, acestia pot avea uneori mai multe orgasme fara sa ejaculeze.

Atingerea orgasmului de catre femeie este puternic influentata de capacitatea acesteia de a se „lasa dusa” spre placere, de a se abandona voluptatii…..sa raspunda barbatului in miscari, dandu-i de inteles verbal sau non-verbal ca actul sexual in sine ii face placere.Tendinta unora dintre femei de a „forta in permanenta” obtinerea orgasmului, risca de cele mai multe ori sa le inhibe psiho-sexual. Acelasi rezultat apare si in cazul in care aceasta presiune vine din partea partenerului care „doreste cu orice” pret ca partenera sa ajunga la orgasm.Orgasmul este atins mult mai usor si mai repede de catre femeile care isi cunosc mai bine propriul corp si care nu se tem sau nu le este jena sa simta si sa-si traiasca placerea. Sa nu uitam ca exista femei pentru care este mai important „sa daruiasca” orgasmul decat sa il aiba.

Ideala este armonizarea totala si „complicitatea” celor doi parteneri in actul sexual. Importante: natura intalnirii si sentimentelor celor doi, „calitatea” preludiului si capacitatea de „a se darui” a fiecaruia dintre cei doi parteneri: femeie si barbat.Suntem atat de deosebiti si totusi…..atat de asemanatori incat uneori uitam si gresim!Uitam si gresim fata de noi si fata de cel pe care il sau o iubim. Scopul acestui articol a fost o simpla introducere in problematica diversa a orgasmului la fiinta umana, la barbat si la femeie; o invitatie de regasire a unor „scenarii” in conduita noastra sexuala si de ce nu?!! O invitatie la auto-analiza personala si dezvoltare „sexuala” personala, un imbold spre schimbare si gasire de raspunsuri si de solutii impreuna.

Psihosexolog Jeni Chiriac

 La şase băieţi din zece, impulsul iniţial este înainte de dorinţa, curiozitatea sau intenţia de a-i impresiona pe colegi. De asemenea, dorinţa de a-si dovedi sieşi şi celorlalţi propria virilitate. Partenera este deseori de aceeasi vârsta. (Dragostea şi sexualitatea adolescenţilor – pentru băieţi, 2001)  Ea cuprinde multiple procese de creştere,dezvoltare şi maturizare. Se desăvârşeşte creşterea organismului în totalitatea sa. Organele genitale capata forma şi dimensiunile unui adult. Spermatogeneza se afla in plin proces de desfǎşurare. Sperma conţine spermatozoizi, iar adolescentul e capabil de a procrea. Impulsul sexual este evident. Dorinţa sexuala este iminenta. Erecţia spontana este determinata de orice discuţie despre sex. Poluţiile nocturne apar rar şi sunt consecinţa unor vise erotice. Ele nu depind de voinţa adolescentului.

Spre sfârşitul adolescenţei, tânarul îşi definitivează o anumita stima pentru corpul sau. Prima dragoste ramâne profund tipărita în amintirea lui. Contactele fizice şi emoţionale cu o fata se bazeaza pe respect şi responsabilitatea sentimentala. El îşi are formata o opinie clara şi o conduita proprie de viaţa. La începutul adolescenţei, dorinţa sexuala apare la băiat ca o necesitate fara a fi vorba de dragoste cu trecerea timpului, dorinţa sexuala are ca temei dragostea, acea legatura sufleteasca invizibila, care dezvolta imaginaţia, pasiunea şi dorinţa de a se realiza în viaţa. În aceste condiţii, dragostea este latura psihica a impulsului sexual, care are rol constructiv pentru personalitatea băiatului. Dezvoltarea capacitaţii de a iubi, trairea intensa a impresiilor sexuale au loc fara ca ele sa se constituie într-un eveniment legat de ideea reproducerii. În cazul unei decepţii, când fata îl pǎrǎseşte din cauza unor motive ce îi aparţin, băiatul trece mai uşor peste acest eveniment daca nu îi este afectata imaginea de sine\ sexuala.

Prima şi cea mai dificila „cucerire” a adolescentului, din prisma primei experienţe sexuale, este accesul la „propriul sau corp sexual”, acceptarea identităţii sale sexuale, nou conştientizate. El pune bazele dezvoltarii disponibilităţilor sale erotice, a dorinţei sexuale şi a unui comportament psihosexual, mereu perfectibil, receptiv, deschis şi finalizator.Trezirea „fiinţei sexuale” îl poate perturba emoţional şi chiar psihosomatic (neurovegetativ). În unele cazuri, un adolescent cu o mare fragilitate psihica, mai labil şi mai puţin informat, sau crescut într-o atmosfera puritana şi restrictiva, poate manifesta frica sau chiar repulsie faţa de acest „nou corp” care îi semnalizează ca exista şi altfel decât pâna acum. El începe sa sesizeze tendinţe, impulsuri, uneori imperioase, dorinţe, nevoi mai puţin familiare şi oarecum inedite, un amestec de atracţie, de surpriza şi de reprimare, pendulând între tentaţia autonomiei şi autoconstrângere. Prada bulversărilor sale emoţionale ce însoţesc mica sa criza de autocunoaştere a identităţii sexuale, adolescentul, de cele mai multe ori, reuşeşte sa se obişnuiască de la sine cu „noua sa piele” şi cu noile tendinte ce îl proiectează într-o existenta mult mai larga.Pe fundalul acesteia, el învaţă sa-şi reveleze Eul sau în curs de maturizare; Eul sau în care nevoia de Altul pare sa fie o masura şi o cale a Confirmării de sine. 

Psihosexolog Jeni Chiriac

Şase fete din zece leaga actul sexual cu sentimentele si trebuie sa se creada cât de cât îndrăgostite ca sa treaca la act. Unele îşi spun ca, daca nu dau „nimic” concret, prietenul lor se va duce la alta, ca sa traiasca o aventura sexuala mai dinamica. Ele mai fac acest pas din alte motive: dorinţa sexuala, pentru ca „trebuie s-o faci”, colegele au făcut-o deja, pentru a încălca interdicţiile părinţilor, sfidarea părinţilor, ca sa-şi afirme puterea de seducţie.(Dragostea şi sexualitatea adolescenţilor – pentru băieţi, 2001) 

Fata în adolescenţa sufera modificări definitive somatice, neuropsihice şi endocrine. Organismul devine apt pentru multiplele activităţi sociale şi sexuale. În plan psihologic, ea nu se mai mulţumeşte sa fie iubita, ci doreşte şi ea sa iubeasca. Dacǎ în prepubertate şi pubertate, ea dăruia dragostea unei flori, unui cântec sentimental, acum dragostea ei are o cu totul alta destinaţie. Impulsul sexual, difuz în pubertate, acum devine evident. Feminitatea începe sǎ se manifeste prin tendinţa de a se face remarcata de cǎtre sexul opus prin calităţile personale. Frământările ei psihologice au caracter visator, romantic. Cauta permanent mijloace de înfrumuseţare, iar discuţiile cu fetele de vârsta ei sunt direcţionate catre imaginea viitorului soţ, a unei posibile casatorii etc. Fantezia devine adânca şi confera speranţe, optimism. Doreşte sa fie admirata, sa fie curtata, sa stea în centrul atenţiei. Se intereseaza de băieţi şi îi priveşte cu alţi ochi. Timiditatea şi sentimentul de respingere dispar. Tânăra fata se afla în cautarea dragostei pur sentimentale. Cunoaşterea unui băiat şi apropierea sufleteasca de el îi creeaza trairi sentimental-emoţionale de mare sensibilitate. Ea spera sa găsească la partenerul ei aceeaşi înflăcărare. Daca entuziasmul sentimental al băiatului se stinge, atunci fata cunoaşte tristeţea unei decepţiei în dragoste. În general, fetele trec prin adolescenţa mai echilibrate decât băieţii.  În faţa transformării corpului ei de copil într-un corp de femeie, adolescenta are sentimente amestecate: angoasa, teama şi mândrie, excitaţie şi tulburare. Uneori simte o mare oboseala, care îi îngrijorează şi totodata agasează pe părinţi. Sta ore în şir sa viseze în pat cu ochii deschişi, apoi se ridica şi dispare. Are o dispoziţie schimbătoare: trece de la accese de veselie şi râs în hohote la perioade de descurajare. Nu este mulţumita de ea, încearca sa-şi modifice look-ul, se neglijează sau se machiază.

Corpul care se transformǎ, prin complicitatea hormonilor, trezeşte simţurile, adolescenta descoperǎ nevoia de a iubi, bǎieţii încep sa o atragǎ, ar dori sǎ trǎiascǎ o mare iubire. Uneori faţa lui este neclarǎ, alteori se contureazǎ vag în imaginea unui coleg, actor dintr-un film, în imaginea unei persoane pe care a înzestrat-o cu toate calitǎţile.Începe sǎ-şi desǎvârşeascǎ armele seducţiei. Le verifica deseori în oglindǎ, când este satisfǎcutǎ, când disperatǎ de imagine pe care o vede. Ar vrea sǎ semene cu acea actriţǎ foarte frumoasǎ sau cu colega din clasǎ care are mare succes. Atunci încearcǎ machiaje, coafuri: vrea sǎ placa. Roşeşte deseori, dar ochii îi strǎlucesc. Este pregatitǎ pentru dragoste.Toate aceste lucruri modifica relaţiile cu ceilalţi , îndeosebi cu părinţii: nu-i mai vede ca înainte şi nu se mai lasa privita de ei în acelaşi fel, ceea ce pe ei îi mira şi întristează oarecum. Acum cand are sâni, fese, contactele o deranjează. Manifestarile de tandreţe fizica pe care le cauta înainte îi devin neplacute, iar uneori tendinţa de retragere când părinţii vor sa o îmbrǎţişeze. Adolescenta vrea ca personalitatea şi libertatea sa sa-i fie recunoscute. Noile sale modele sunt acum exterioare familiei si dorinţa de independenţa ia multe aspecte. Îşi provoaca părinţii neanunţându-i nici de întârzieri şi nici de absenţe. Nu mai accepta sa fie supravegheata când lucreaza, când iese la plimbare sau in privinţa relaţiilor cu ceilalţi. Are nevoie sa-si afirme deosebirea. Daca parintii ei nu sunt credincioşi, imediat afişează o apartenenţa religioasa. Şi invers: poate sa-şi renege educaţia religioasa şi face totul pentru a şoca.Tacuta acasa, ea petrece ore în şir vorbind la telefon. Începe sa fumeze, deşi înainte le spunea adulţilor sa nu se mai otraveasca în felul asta. De altfel, se pare ca tabagismul este mai frecvent la fete. Se alatura unui grup caruia ii accepta codurile, trecând astfel de la dependenţa familiala la cea de grup.Chiar daca atmosfera de acasa este uneori încordata, chiar daca scandalul şi mânia sunt prezente, drama nu este permanenta. Părinţii îşi amintesc ca şi ei au trecut prin asta şi , mai ales, ca au reuşit sa depăşească aceasta perioada. Pot sa suporte proasta dispoziţie a copilului lor fara sa se simtă atacaţi, ba chiar ştiu  sa o domolească cu condiţia sa nu dureze mult.
Este mai greu pentru părinţi sa faca faţa când îşi vad copilul expunându-se unor pericole, punându-şi corpul la încercare, capacităţile de rezistenţa, limitele: a nu manca, dormi, se întâmpla ca în serile petrecute cu gaşca, fata sa înceapă sa bea ca sa cunoasca senzaţii noi, şi aşa ajunge într-o situaţie riscantǎ. Adolescenţii cuprinşi de spiritul revoltei au tendinţa sa se expună pericolului: bǎieţii asumându-şi riscuri fizice, fetele expunându-se mai ales pe terenul sexualităţii. Din pacate, daca lucrurile merg prost, faptul cǎ au fost victime le face şi mai vulnerabile. Astfel, o fatǎ care a fost agresatǎ poate sǎ devinǎ o victimǎ permanentǎ dacǎ nu se schimbǎ mediul. Copii au nevoie ca părinţii lor sǎ fie solizi, sa nu abandoneze, chiar când îi împing la extrem. Acest lucru este posibil când cuplul parental existǎ şi este unit. Este însǎ mai greu în cadrul familiilor dezbinate sau monoparentale. Când mama singura înfruntǎ aceste situaţii, intervenţia unui terţ (diriginte, consilier) poate sǎ ajute la abandonarea schemei provocare – sancţionare. 

Psihosexolog Jeni Chiriac

Prin definitie, sexualitatea reprezintǎ totalitatea însuşirilor morfologice, fiziologice şi psihologice care caracterizeaza sexele şi fenomenul sexual şi consta într-un ansamblul de comportamente fizice, psihologice şi relaţionale destinate sa asigure perpetuarea speciei. Cuvântul are semnificaţia de “tǎiat” şi îşi are obârşia în mitul androginului expus de Aristofan în “Banchetul” lui Platon. Zeus, temându-se de androgini, nevrând însǎ sǎ-i suprime, le-a diminuat puterea, secţionându-i în douǎ pǎrţi: femeiascǎ şi bǎrbǎteascǎ.La om, sexualitatea, reproducerea şi dragostea sunt totuşi independente. Fiinţa umana este singurul mamifer care o inventat erotismul şi fantasmele sexuale. Şi singura capabila sa-şi stapâneasca impulsurile sexuale şi sa ţină cont de dorinţele celuilalt.Sexualitatea este „un instinct asociat cu spiritul, exprimând prin aceasta dezvoltarea, descoperirea, creşterea şi expansiunea vieţii însăşi” (F.Antonini).Acest aspect nu este niciodată perceput şi trăit integral din cauza faptului că asupra sexualităţii se exercită o „multitudine de represiuni”, în primul rând de ordin moral şi religios. Din aceste motive atât individul, cât şi grupul social au o permanentă tendinţă de a sublima instinctul sexual.

Psihosexolog Jeni Chiriac